Tura asta fuse, scurta asta data... mica noastra trupa fuse formata:
Andrada, Marian Calestru alias MAESTRU si subsemnatu. Dinspre Piatra Neamt veni in mare graba si Cristi Nenciu, plecat p-acolo cu treburi d'ale scarbiciului.
Am plecat din Galati destul de tarziu, pe la 16.20. Galati-Buzau-valea Siriului- Intorsura Buzaului- Brasov, aici am facut conexiunea cu Cristi care mai cooptase in grup o prietena din Brasov-Dana Cristea. Bun bun, dar drumul a fost ok, chiar daca ne-a prins seara, a fost liber si fara probleme, chiar daca pe la Intorsura Buzaului incepuse sa pice asa o lapovita. Am ajuns in Brasov pe la 21.00. De aici directia Zarnesti- cabana Gura Raului.....
In Zarnesti deja era ceva zapada. Dupa mici cumparaturi de la magazinul mixt din centrul oraselului, care se incapatanase ca pana la ora 22 sa nu inchida, plecam spre cabana Gura Raului. Stradute cu sens unic, interzicere la dreapta si uite as ma puse pe cautat drumul cel mai scurt pana la cabana, binenteles ca am si gresit. Baga mansalier, vireaza stanga... in sfarsit pe drumul cel bun dar plin de gheata. Frana si ABS-ul isi intra in mana, viraj stanga si drept pe poarta cabanei.
Intram la receptie/bar sa cerem camera pe care o rezervasem. Binenteles ca nu putea fi asa cum ne vorbisem initial. Gasisem o camera de 4 locuri insa noi eram 5 si discutasem cu administratorul la telefon si fusese de acord sa stam 5 si sa platim pentru 4. Binenteles ca tindeam sa cedam, insa Andrada negociator innascut pusa pe negociat la sange, made in jidanescu scoate treaba la capat.
Ne luam cheia si purcedem in camera cu bagajul, ne impartim paturile. La o adica eu eram pregatit si cu izopren si as fi putut dormi si pe jos. Dar nu a fost nevoie, ne-am descurcat. Nu ne-a rupt caldura dar nic frig nu era.
Coboram jos in sala de mese sa servim si noi ceva de prin traista, totul stropit si cu un paharel de vin rosu natural de butuc. Si am tot servit si una si alta pana cand lichidele astea si-au facut efectul si ne avand altceva de facut purcedem in noapte pe drumul forestier spre prapastiile Zarnestilor, la aer curat. Nu dau nume, dar licoarea din bobite a lu' Bachus, a facut si ceva victime, de se tavaleau prin zapada si faceau "ingerasi", ba comunicau cu spiritele naturii, prostindu-i si pe ceilalti sa creada astfel de ... In fine, dupa o mica tavaleala prin zapada, soldata cu ceva mozoleli, o luam inapoi spre cabana. Destul de tarziu. A doua zi aveam ganduri mari de a urca in creasta...
Binenteles ca activitatea nocturna ne-a facut sa dormim ca niste mielusei, imediat ce ne-am bagat in pat.
Sambata am deschis ochii pe la vro 7 si putin, defect profesional... Binenteles ca mi-ar mai fi placut sa mai dorm putin. Cate unul, cate unul incep sa se miste lucrurile prin camera.
Ce facem? Unde mergem?
De acasa plecasem cu gandul de a urca in creasta pe la turnu si apoi sa coboram pe Coltii Gainiila Curmatura.
Numai ca binenteles, planul de acasa nu se bate cu ceea ce e in teren. Asa ca stand la masa am propus o abordare diferita a ceea ce vom face. Nu mi-am mai dat sperante de a face ceea ce eu as fi vrut pentru ca sigur ma dezamageam asa ca am propus un mod diferit. Vom evalua pe parcurs in functie de vreme, timp la dispozitie si stare fizica ceea ce vom face. Asa ca am fixat sa plecam de la Gura RAului si sa ajungem la Curmatura.
Pe la vro 11 mergeam si noi pe drumul forestier spre fantana lui Botorog. Urcam spre poiana Zanoaga, admiram peisajul, pe care sincer il vazusem de foarte multe ori cum de altfel si poteca asta o batusem de multe ori, dar de fiecare data e ca pentru prima oara. Muntele asta intotdeauna m-a emotionat si de locurile astea ma leaga foarte multe sentimente deosebite. N-as vrea sa le enumar, sunt strict personale. :D
Poze peste poze.
Ne continuam drumul spre Curmatura, vremea nu este foarte buna, insa nici foarte rea. Cand si cand rafale de vant bat puternic aducand cu ele un aer rece. Intram din nou in padure. Ajungem la Curmatura si nu zabovim prea mult doar pentru a face cateva poze cu Saint Bernardzii, pentru a avea timp sa urcam in creasta la Turnu. Reevaluam situatia si ne propunem macar sa urcam la Turnu si apoi sa coboram inapoi pe unde am urcat. Zis si facut si o luam spre saua Crapaturii.  Zapada nu este foarte multa se merge foarte bine dat fiind faptul ca e si poteca batuta. Mi-ar fi placut sa urcam in creasta sa mergem pe Turnu si apoi sa coboram prin Coltii Gainii la cabana Curmatura. Binenteles ca nu a putut fi asa, pentru ca unii erau pentru prima oara in postura de a urca traseul asta... Nu era prima data cand inteleg astfel de lucruri, ma bucura enorm faptul ca merg in locuri unde am fost de foarte multe ori cu persoane care merg pentru prima oara. Vad pe fata lor entuziasmul primei ascensiuni iar in mintea mea se deruleaza amintiri trecute, alte personaje, alti prieteni, alte vremuri. Ajungem intr-un final si sus in creasta, spre surprinderea mea nu bate vantul foarte tare, insa e ceata. Inspre vest se vad pensiunile de pe valea Barsei, se vede zarnestiul luminat de razele soarelui la apus. Inspre est, inzapeziti apar Bucegii, fumuri albicioase urca in sus concretizand un peisaj cu adevarat hivernal(nu folosesc hibernal pentru ca nu imi place cum suna :). Nu putem poposi prea mult pe creasta pentru ca deja se amurgeste si urmeaza sa coboram pe acelasi traseu pe care am urcat. Coboram in siguranta cu totii si ne regrupam la baza grohotisului. Apoi directia Curmatura, cu gandul la ceva cald. La cabana nu foarte multa lume dar aceeasi atmosfera calda pe care am simtit-o intotdeauna cand am ajuns aici. Am intalnit si cativa prieteni, servim cate ceva cald, facem cateva poze, mai ciugulim cate ceva din pachet. Si cu toate ca atmosfera calda atat la propriu cat si la figurat ne atragea sa mai ramanem, trebuia la un moment dat sa rupem vraja si sa o luam spre Gura Raului. La luminile frontalelor o luam in jos. Un drum lung prin bezna, mult prea lung decat ni s-a parut la urcare. Intr-un final ajungem si la fantana lui Botorog, de aici pe drumul forestier o luam spre Gura Raului. Trecem pe langa locul unde fusesem cu o seara inainte, ne amuzam pe seama Andradei care era cat pe ce sa intre in transa comunicand cu spiritele naturii. Ce efecte poate avea licoarea lui Bachus!
Odata ajunsi la cabana pentru protectia mediului inconjurator trecem pe la o sapuneala si apoi coboram in sala de masa pentru a mai ciuguli cate ceva dupa o zi asa de plina. E 1.12.2007, pentru unii doar ziua nationala, pentru altii mai are si alte semnificatii, dar cam acelasi efect. Mergem la culcare si adormim pe cantece de munte.
Duminica aveam sa ne trezim mai tarzior pentru ca era ultima zi si plecam spre casa. Drumul spre casa intotdeauna e mai "trist" decat cand vii...
But...we will survive.